Despre cum mi-au dat lacrimile fara sa-mi dau seama uitandu-ma la clipul asta

Nu am mai scris de mult pe blog. Mi-am tot propus sa revin aici, dar n-am gasit timp, poate nici motivatia necesara. Si imi pare rau, dar sper ca de acum sa scriu mai des. Totusi, ar trebui sa fie un motiv de fericire ca mi-am gasit motivatia, dar nu e asa. Scriu din frustrare, scriu cu nervi si tot ce o sa scriu nu voi edita. Stiu ce m-a facut sa scriu si cum am inceput, dar nu stiu cum voi termina si, probabil, voi spune niste idei amestecate, voi reveni la ele si tot asa pentru ca tot ce se intampla e un haos. Si asa simt sa scriu. Scriu haosul pe care-l simt. Ce m-a facut sa intru pe blog in seara asta?

Acest clip cu fanii lui San Lorenzo.

Scriu in timp ce pe fundal ascult cum canta suporterii astia minunati pentru echipa lor. Si scriu inghitind in sec si cu lacrimi in ochi. Ma uitam la clip, ascultam si nici nu mi-am dat seama cand mi-au dat lacrimile. Mi-e dor de Steaua. Al naibii de tare. Mi-e dor sa cant pentru echipa mea, mi-e dor sa fiu cu baietii in peluza, mi-e dor sa ma sune mama ingrijorata ca a vazut la televizor ca s-au batut unii si sa nu stau in galerie ca-i e frica. Mi-e dor sa-i spun: „Nu sunt singur, mama, sunt cu inca vreo 20-30-50 de mii de oameni care simt ca mine, sunt in siguranta.”

Am simtit acum mai mult ca niciodata cat de dor imi e de Steaua, de echipa mea. Mi-e dor de un derby adevarat cu Dinamo. Mi-e dor sa vad un Steaua-Rapid. Sa strig ca nebunul pana mi se face rau si sa fiu ragusit 3 zile dupa meci. Mi-e dor, ba, mi-e dor! Dar ce stii tu, gigi? Ce stii tu, talpane? Voi nu intelegi ce inseamna echipa asta pentru noi.

Eu, unul, nu cred pe nimeni 100%. Nu stiu ce sa cred pentru ca nimeni nu e 100% transparent, nimeni nu e convingator, nimeni nu demonstreaza negru pe alb nimic, pe nimeni nu intereseaza de noi. Nu ma reprezinta niciuna dintre parti. Nu inteleg de ce nu mai am echipa, nu inteleg de ce nu mai am unde sa merg pe stadion si sa cant. Mi-ati furat cea mai sincera bucurie pe care o aveam, mi-ati furat singurul loc unde uitam absolut de orice problema de pe lumea asta. Mi-ati furat locul unde 90 de minute simteam ca sunt acasa, ca acolo e cel mai frumos loc de pe pamant, unde nu conta ce se intampla la final. Supararea unei infrangeri e trecatoare, e de moment. Pasiunea e eterna. P-asta n-o sa mi-o furati niciodata, nici daca imi schimb tot sangele din vine si-mi pun alta inima in piept.

Anii trec si asteptam. Ce? Nu stiu. De 2 ani citesc comunicate, citesc deciziile judecatorilor, vad cum o generatie de aur a Stelei se imparte in doua tabere si e trist. E trist sa vezi cum ura, banii, invidia, cum sentimentele fata de un om sau altul te fac sa uiti cine esti sau cine ai fost si toate lucrurile astea duc la dezbinarea unei familii. Daca voi, idolii nostri, care ne-ati facut sa simtim iubirea asta nebuna pentru Steaua, voi va purtati asa, ce sa mai vorbim de Sud, Nord, de noi, toti suporterii din tara asta? Daca 15 oameni nu ajung la un numitor comun, cum vor ajunge 5 milioane? Ciudat, pentru ca toti suntem uniti de aceeasi pasiune, dar dezbinati de interese.

Prin 2000 am inceput sa inteleg si sa ma uit din ce in ce mai mult la fotbal. Vedeam doar Steaua. ATAT! Am copilarit si a crescut in mine iubirea ros-albastra vazandu-i pe Radoi, Falemi, Pitu, Claudiu Raducanu, Oprita, Florentin Dumitru, Paraschiv, Ghionea, Goian, Dica, Martinovic, Adi Popa, Gardos, Keseru, Chipciu, Martin Tudor, Tatarusanu si multi altii. Oamenii astia m-au facut sa iubesc Steaua din ce in ce mai mult, mi-au oferit momente unice. Dar ce sa vezi, cica toti baietii astia nu au jucat la Steaua. Si nu pot accepta sa vina un om sa-mi spuna „Tu n-ai tinut cu Steaua, copile! Totul a fost o minciuna.” NU POT! INTELEGI? NU POT.  Da, ma mandresc cu tot ce inseamna spiritul Stelei, cu tot ce am reusit sa citesc, sa invat sau sa vad din istoria echipei, cu toti care au imbracat tricoul ros-albastru, dar eu am cunoscut Steaua de prin 2000 si am mers pe stadion de prin 2004. Eu pentru cine am mers pe stadion? Daca asta nu a fost Steaua mea, eu cu cine am tinut? Pentru cine am plans, pentru cine am sarit pe gard la gol? Am o singura intrebare si o mie de raspunsuri. Unde-i Steaua mea?

Fotbalul romanesc nu e pe moarte. Fotbalul romanesc e o adunatara de zombi. Sunt doar niste echipe „inviate” din morti, fara identitate, pe care unii suporterii nu le recunosc, pe altii nu-i deranjeaza, iar cativa se amagesc de dragul pasiunii pe care o au si se hranesc cu firimituri. Steaua, Rapid, Petrolul, Universitatea, U. Cluj, Otelul, Poli Timisoara, UTA, Corvinul, FC Arges, voi toti. Treziti-va! Imi e al naibii de dor. Voua, nu?

Anunțuri

La mulţi ani, George Ogăraru!

 

Azi este ziua de naştere a unuia dintre cei mai iubiţi jucători care au jucat pentru Steaua, printre Rădoi, Nesu, Lăcătuş, Hagi, Belo sau Duckadam se afla şi George, George Ogăraru! Toată suflarea stelistă îi urează multă sănătate, fericire şi să fie iubit! La mulţi ani, George!

Cu toţii ne aducem aminte de momentele în care George s-a dăruit pentru echipă, nu se ferea să pună capul în gheata adversarului şi să joace în continuare chiar dacă avea capul spart! Valencia, Boro, sau titlul de la Vaslui sunt moment frumoase trăite de George la Steaua! Îi mulţumim pentru tot şi îl aşteptam într-o zi acasă, la Steaua acolo unde-i este locul! La returul cu Ajax te aşteptam în peluză, George, să fim fericiţi împreună!

Înainte de a se alătura lui Sion, în vara anului 2010, Ogăraru a jucat pentru Steaua București între anii 1998–2000 și din nou între 2002 și 2006, dar și pentru CSM Reșița între 2000 și 2001 și Oțelul Galați între 2001 și 2002 unde a fost împrumutat de la Steaua, iar în străinătate a evoluat la Ajax Amsterdam între 2006 și 2010.

Ogăraru a jucat 105 de partide în Liga I, marcând 3 goluri și 45 de partide în Liga a II-a, înscriind de două ori.

Ajax Amsterdam a plătit 3,3 milioane de dolari pentru semnătura lui Ogăraru, materializând unul dintre cele mai costisitoare transferuri de la un club românesc de fotbal. În septembrie 2008, după doi ani de contract cu Ajax, Ogăraru a fost împrumutat înapoi clubului Steaua pentru un an și jumătate pentru suma de 275.000 de euro. Este cunoscut pentru aruncările lungi de la margine.

 

“Pentru mine Steaua înseamnă mai mult decât un club de fotbal.

Steaua a fost componentă a familiei mele: a contribuit educativ în toate etapele formării mele ca om începând din timpul copilăriei, când m-a „adoptat”, continuând a-mi fi ghid al tinereţii iar mai apoi fiind treapta de temelie în desprinderea mea în „lume” ca adult responsabil pentru propria familie. Mulţumesc Stelei şi tuturor celor ce au făcut parte din acest club, care au contribuit la formarea mea ca fotbalist şi nu numai!

Iar când vine vorba de Steaua, imediat mă gândesc la suporterii ei.

Nu exista bucurie mai mare pentru un fotbalist decât să vadă că a fost apreciat pentru munca pe care a depus-o la clubul său. Şi pentru că steliştii sunt foarte pătimaşi aprecierile sunt pe măsură…iar aici aş vrea să citez dintr-un slogan pe care , de obicei, suporterii îl adresau jucătorilor: „MÂNDRU DE VOI, MÂNDRU CĂ SUNT STELIST”!!!” – George Ogararu

Înainte de a fi fotbalist, George este un mare OM, un suflet imens şi datorită acestor lucruri a reuşit şi în cariera de fotbalist, dându-şi mereu sufletul pentru echipa lui şi jucând cu inima!

Fotbaliştii fac această meserie de obicei pentru a-şi asigura un trai mai bun după terminarea activităţii, iar mulţi devin mercenari, care trag din greu pentru a le asigura celor de acasă un trai şi un viitor liniştit. Sunt şi cazuri de fotbalişti care se gândesc şi la alţii. Unul dintre aceştia este George Ogăraru.

George a înfiinţat o fundaţie – Asociaţia George Ogararu pentru cultură şi sport – prin care îşi propune să ajute copiii talentaţi, dar fără posibilităţi materiale. George mereu s-a implicat în astfel de proiecte de caritate şi întotdeauna îi place să-i ajute pe cei din jur!

George, vreau să-ţi transmit din nou, în numele tuturor steliştilor adevăraţi un sincer “La mulţi ani!” şi să reuşeşti în toate lucrurile în care te implici, multă sănătate şi te aşteptam ACASĂ! Şi nu în ultimul rând te rog să-i transmiţi bunului tău prieten, multă sănătate şi capul sus! Mihaita Nesu este un CAMPION şi cu siguranţă va trece peste toate problemele!

La mulţi ani, George şi mulţumim că eşti unul dintre noi!

US ❤ 24

page33

 http://www.youtube.com/watch?v=AxGR-UNDipA

Andrei Bobeică

ROMÂNIA – Patria noastră

74770_493739817313935_1610426310_n

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru că am un sentiment intens românesc,

Pentru că iubesc ROMÂNII ADEVĂRAȚI,

Pentru că iubesc valorile României,

Pentru că Unirea înseamnă putere,

Pentru că au murit români adevărați pentru România,

Pentru că trebuie să schimbăm România,

Pentru că-mi vibrează inima când aud imnul țării,

Pentru că România suntem NOI, NU ei,

Pentru că trăim sub același Tricolor,

Pentru că avem aceleași 3 culori în sânge,

Pentru că vrem o țară ca afară…România,

Pentru că nu sunt român de ocazie,

Pentru că i-am avut pe Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Cuza,

Pentru că îi vom avea mereu pe Caragiale, Eminescu, Creangă,

Pentru că există Nadia, Hagi, Năstase,

Pentru că mereu vom avea români de care să fim mândri,

Pentru că noi vrem RESPECT,

Pentru că sunt mândru că sunt român, nu sunt mândru că alții sunt români,

Pentru că România este Patria mea,

Pentru că indiferent unde voi merge, voi spune:” Da, SUNT ROMÂN! ”

Pentru că dacă m-aș mai naște încă o dată, aș vrea să fiu ROMÂN,

Pentru că vrem să fim 22 de milioane de ROMÂNI și o singură inimă,

Pentru că avem o sinceră dorință: România unită și liberă,

Pentru că trebuie să strigăm tare: România nu e de vânzare!

Pentru că ” DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE ” cântă toată România,

Pentru că sunt sătul de toate, dar nu de România,

Pentru că sunt MÂNDRU CĂ SUNT ROMÂN,

Pentru că sunt ROMÂN în ROMÂNIA,

Pentru că Basarabia e România,

Pentru că pe Tricolor scrie UNIRE,

Pentru toate astea  și încă 22 de milioane de motive IUBESC ROMÂNIA!

La mulți ani, România,

Andrei B.

page1

Oameni mici

 

 

 

 

 

 

„Nimeni nu e invincibil. Nu exista echipe de nebatut. Jucatori de neinlocuit. Sisteme tactice perfecte. Mai devreme sau mai tarziu, toate dau gres. Balonul e rotund: cateodata, se invarte fix cum are el chef si cerne prin sita-i deasa valoarea, hazardul, conjunctura sau mai stiu eu ce. Ce rezulta, e fix chestia aia care ne face sa ne uitam la acest sport: doza de impredictibilitate. Sarea si piperul – de fapt, albul si negrul de pe balon, ce analogie ciudata.

Joi, am intalnit o echipa care ne-a dat cu terenul in cap. 11 jucatori, peste cei 11 jucatori ai nostri. Un antrenor care si-a facut excelent temele, a aglomerat perfect spatiul din fata liniei noastre de fundasi creind superioritate si astfel dominand prima repriza, pentru ca mai apoi sa ofere o adevarata lectie de fotbal defensiv si contraatac – a-propos, nea Piti.

Inca nu suntem o echipa mare, dar cred ca suntem pe drumul bun.

Cu toate acestea, sa te bucuri, ca roman, de insuccesul Stelei – in conditiile in care clubul tau nu joaca in Europa, iar fraierii astia alearga, isi rup oasele si fac puncte pentru Romania – mi se pare josnic.
Sa nu poti, si sa te bucuri ca si celalalt a ajuns la capatul drumului, dovedeste miicimea ta ca om, ca si caracter.

Ironia si mai ales autoironia sunt o dovada de inteligenta – asta in conditiile in care stii cand e cazul dar, mai ales, care e diferenta dintre a fi ironic si a fi rautacios. Cu mentalitatea asta, n-o sa ajungeti sus niciodata. Injurandu-ne pe noi, impreuna cu jucatorii, ori de cate ori echipa voastra marcheaza in fata oricarui adversar, aratati ca va simtiti inferiori.

Dorindu-ne raul mereu, si bucurandu-va la fiecare insucces al nostru, aratati ca sunteti inferiori. Facand dintr-un accident in peluza evenimentul vietii voastre de ultrasi, aratati ca sunteti inferiori. Ei bine, ghiciti si singuri: chiar ne sunteti inferiori. Iar joi ati demonstrat-o pentru a nu stiu cata oara unde va situati voi, si unde suntem noi. Nu, nu e vorba de cele peste 10 puncte diferenta in campionat. E vorba de cei 10 neuroni care, dupa ce au tot plans ca nu ajung singuri la intrerupator, s-au plictisit de atata inactivitate.

A-propos, minunea de la Liberec nu o sarbatoriti? (sper ca am scris bine Liberec, nu? Daca nu ati fi jucat voi cu ei, n-as fi stiut sa ortografiez).

Tuturor celor care astazi s-au bucurat ca VfB Stuttgart ne-a batut cu 5-1, le urez sa ramana acolo jos, unde se afla acum. Vorba unei reclame: pentru ca merita.

Celor ce tin cu alte echipe, insa au fost romani si au oftat macar o data pentru Steaua: ma bucur ca, intre atatea primate, in tara asta au mai ramas si Romani, si Oameni.”

~~ Articol preluat de pe www.fcsteaua.ro

Tin sa fac si eu ceva precizari…n-am pretentia sa se bucure nimeni pentru succesul Stelei in Europa, nu sunt ipocrit, nici eu nu ma pot bucura pentru CFR de exemplu, dar sunt indiferent, nu postez Forta Braga/Galata/UTD, nu tin cu adversarele lor! Pur si simplu imi e indiferent ce fac! Dar m-as simti ca un ratat sa strig in gura mare ce fericit sunt, sa am orgasm si sa ma bucur de esecurile altora! E penibil sa vina unii, care an de an sunt eliminati din primele tururi preliminare in Europa sau altii, care jumatate din existenta lor au jucat la tara, prin B si C si sa se bucure de infrangerile noastre.

Cand ura pentru Steaua e mai mare decat dragostea pentru propria echipa, pe mine unul ma bucura, imi confirma faptul ca suntem cei mai buni si INTOTDEAUNA SUPERIORI ! Sunt pline retelele de socializare de refularile sceleratilor care „sustin” cu tarie echipele romanesti in cupele europene!  Indivizii acestia sunt aceiasi care au invatat primele cuvinte in engleza dupa meciul nostru de la Boro…Ca de obicei, universul lor se invarte in jurul Stelei. Nu pot uita cand dupa meciul cu Boro aratau la TV imagini  cu frustrati care se bucurau si faceau baie in fantani arteziene. Cati neuroni trebuie sa ai pentru asa ceva? Trebuie sa fii sub nivelul marii.

Si cum am mai zis, inteleg frustrarea asta dintr-un singur motiv, sunteti limitati,  iar echipele voastre nu va dau motive de satisfactie, pentru ca altfel v-ar lasa reci ce face Steaua, dar se pare ca Steaua Bucuresti e singura echipa din Romania care reuseste intr-un mod sau altul sa-i faca pe totii microbistii fericiti!

Un minimum de decenta ar fi necesar tinand cont ca pe seama noastra puteti ajunge prin Europa, dar mentalitatea voastra=batjocura noastra!

US*24!

Andrei B.

 

O simplă stare

„M-am îndrăgostit de fotbal la fel cum m-am îndrăgostit mai târziu de femei , fără a critica , fără a acorda atenţie durerii care îmi putea fi provocată.”
Nick Hornby

Aşa s-a întâmplat, nu ştiu cum, când, de ce, dar fotbalul şi implicit Steaua, fac parte din viaţa mea. Tata nu a fost vreun mare microbist, mama, nici măcar:))…dar Steaua mi-a intrat în sânge, în inimă şi nimic nu o va scoate de acolo!
E un sentiment de nedescris, unic, cuvintele nu sunt de ajuns! Iubesc la nebunie să fiu cu băieţii mei în peluză, să cânt până răguşesc, să sar pe gard de bucurie la gol, să-mi văd echipa jucând, să fiu acolo! Pentru culori!
Ştiu…“e nebun”, “e exagerat” , “e fanatic”, “e doar un meci”, “de ce te consumi pentru ei?”, “ce câştigi tu?”,  “ nu mai plânge, mamă, că ei chefuiesc  chiar dacă au pierdut”…toate astea le aud. Dar dacă nu simţi aşa ceva nu ai cum să înţelegi! Să mă întrebi pe mine, ce câştig dacă iubesc Steaua e ca şi cum mă întrebi ce câştig dacă îmi iubesc mama! Ştiu, ştiu, iar o să aud că e exagerat :)).
Dar pentru mine nu contează, e echipa mea, pentru care mă bucur, care mă duce în al nouălea cer de fericire sau pentru care de la extaz ajung la agonie, dar nu-mi voi pierde niciodată iubirea şi credinţa în echipa mea, în Steaua Bucuresti! Este prima şi SINGURA echipă din sufletul meu, în care investesc  sentimente, timp sau bani…şi nu aştept nimic material în schimb! Aştept să câştige echipa mea fiecare meci, să fie campioană, să fiu mândru că sunt STELIST! ASTA AŞTEPT!
Nici nu se termină meciul bine şi abia aştept şi mă gândesc la etapa viitoare, să fiu din nou alături de echipa mea. Pentru mine Steaua e un mod de viaţă, nu m-aş vedea fără Steaua, nu ştiu şi nu pot să-mi imaginez acum, ce s-ar întâmpla dacă Steaua n-ar exista!  De fiecare dată când calc în Ghencea mi se face pielea de găină şi-n inimă îmi pătrunde un sentiment unic.  Asta se poate întâmpla doar “acasă”, în Ghencea!
Nu mă interesează de rivali, eu  iubesc mai mult Steaua decât urăsc Dinamo, de exemplu. Mulţi confundă iubirea faţa de echipă cu ura pentru adversari. Important e să-ţi susţii echipa ta, nu să înjuri pe alta! Dar lucrurile astea se întâmplă doar din frustrare, doar din invidie, că echipa ta nu-ţi aduce aceleaşi satisfacţii cum aduce Steaua suporterilor ei, îmi dau seamă că e greu, dar încercaţi să depăşiţi sentimentul asta urât şi să vă axaţi pe susţinerea proprii echipe, pe care o iubiţi!

Apropo, că am spus mai sus, că Steaua e singura echipă din sufletul meu…Dacă stai în Bertea, de exemplu, te bucuri că echipa din sătucul tău, Avântul Bertea a promovat  şi te simţi mândru cât de puţin, indiferent că tu eşti stelist, dinamovist…Acelaşi lucru e valabil indiferent că echipa din oraşul/satul tău se numeşte Damila Măciuca, Real Rio Cocoşeşti, Metalul Plopeni sau…Petrolul Ploiesti. Sunt stelist până în măduva oaselor de mic, toată lumea care mă cunoaşte poate confirma fără nicio problemă, lucrul ăsta, dar când Petrolul a promovat în Liga 1 m-am bucurat pentru ei, pentru oraşul meu, pentru stadionul frumos pe care îl au, pentru că sunt din oraşul meu. Chiar dacă sunt stelist şi voi fi întotdeauna. Nu m-am dat niciodată mare “lup”, n-am călcat în galerie la ei, pe stadion am fost de curiozitate, nu că aşa e moda, cum se procedează în procent  destul de mare, am fost şi în Divizia B pe stadion la ei şi chiar am jucat la juniori când ei erau în C. Dar niciodată nu am fost ipocrit să mă dau mare petrolist, mai ales după promoarea în A, aşa cum muuulti, dar mulţi o fac, care “ieri” nu ştiau dacă Petrolul mai există… Am spus că m-am bucurat sincer pentru Ploiesti să aibă din nou Petrolul pe prima scenă a fotbalului. M-am bucurat că se construieşte un stadion european, aşa cum mă bucur şi că se asfaltează o stradă, îmi place să ştiu că stau într-un oraş frumos şi curat. În sufletul meu e DOAR STEAUA şi aşa va rămâne pentru eternitate! La fel, într-o mică măsură, îmi pare rău că Astra pleacă la Giurgiu…Chiar dacă nu avea parte de popularitatea şi susţinerea Petrolului, era o chestie cu care mă obişnuisem şi mai mergeam pe stadion, să mai urmăresc câte un meci. La fel m-am bucurat şi pentru Unirea Campina că a promovat în Liga a 3-a, reprezintă judeţul meu.…Nu trebuie să fii suporter al unei echipe neapărat că să mergi pe un stadion, pur şi simplu mergi ca la un spectacol. Dar se pare că într-o mică măsură comentariile şi concepţiile unora mă fac să cred că e mai bine să ţin pentru mine lucrul ăsta, să nu mai merg pe stadion la ei, şi chiar îmi produc un sentiment ciudat de antipatie sau nu ştiu, poate de răutate, mi-aş dori să-i văd, unde şi câţi mai sunt, dacă “mâine” Petrolul n-ar mai juca în A. Cu echipa nu am nimic, dar suporterii…ehh!
Acum, mai mult că niciodată, îmi doresc că Steaua să câştige meciul ăsta şi sper s-o facă, din tot sufletul!

Repet, în sufletul meu e doar Steaua, doar pe Steaua o iubesc, doar pentru Steaua voi cânta, doar pentru Steaua… Cine e capabil să înţeleagă bine, cine nu, pur şi simplu nu mă interesează dacă este peste nivelul vostru de înţelegere, un lucru chiar mărunt.
La fel şi cu iubirea mea neconditionata pentru Steaua, cine înţelege bine, cine nu la fel de bine! Dar să nu judeci niciodată, mai ales dacă nu înţelegi! Fiecare are libertatea să fie suporter al oricărei echipe…sau să nu fie! Încearcă să-l accepţi pe cel de lângă tine aşa cum e el! Dacă nu îndepărtează-te, dar nu-l judeca!

Am început cu un citat aşa că termin simetric:

„A spune că aceşti oameni îşi dau banii doar pentru a urmări 22 de mercenari cum lovesc o minge este ca şi cum ai zice că o vioară este doar lemn sau Hamlet nu este decât o încropire din cerneală şi hârtie.”
J. B. Priestley

Steaua, te iubesc!
Andrei Bobeică

Un vot distanță – Scrisoare pentru români

Nu credeam să ajung doar un străin în ţara mea, condus de unguri, ţigani şi analfabeţi. Sunt dezamăgit cel mai mult de tinerii care au ochii închişi, mă gândeam că ei, adică noi suntem cel mai greu de influenţat. La cei mai în vârstă, credeam că e mai uşor, cu un litru de ulei şi 2 felii de pâine, să-şi vândă votul…sau buletinul. Care e diferenţa dintre un om, posesor de act de identitate şi un câine cu tăbliţă la gât? În seara asta am aflat că nici măcar una, pentru destul de multe persoane. Şi dacă ar fi votul obligatoriu, câinii nu ar fi afectaţi…Dacă taci înseamnă evoluţie acum? În ’89 un dictator a fost dat jos prin vărsare de sânge, acum când votu-i democraţie, votul e libertate, iar sistemele politice numai prin vot pot fi schimbate, totul era la un vot distanţă! 75% din puşcăriaşi s-au dus să voteze. Cei în libertate s-au închis în case…Nu poţi sta pasiv la tot ce se întâmplă, nu poţi ignora 9 milioane de oameni care vin să-şi exercite  dreptul lor!! Să vină premierul maghiar să-mi zică mie ce să votez? În România? Să zică Preşedintele ţării “Nu mergeţi la vot”? Este primul din istoria lumii care face aşa ceva! Să nu laşi lumea să-şi exercite dreptul! Oare de ce? Că ştia că vor fi mult mai mulţi pentru demitere? Dacă era aşa curajos şi un om puternic, cum pretinde, de ce nu şi-a îndemnat toţi simpatizanţii să meargă să voteze ”NU”? În 2009 a fost ales cu 5 milioane de voturi. Acum peste 8 milioane au cerut demisia. Oare mai poate fi Preşedintele României? Cum mai poţi tu, Traiane, să apari în faţa noastră? Cu ce drept? Oricum nu ne poţi tu vorbi nouă, „Să ajungi în liceu, să ştii dicţionare /De-abia după aia poate ne poţi vorbi frăţioare…”

Nu a zis nimeni că X sau Y e mai bun, nu susţin niciun partid, ci doar schimbarea! Azi nu s-a votat USL, PDL, PNL, UDMR, PPDD sau oricare alt partid. Puteai să votezi dacă îl mai vrei pe Popeye Marinaru’ sau nu, iar în toamnă votai pe cine vroiai tu pentru Preşedenţie.  Nu mai vorbiţi de lovituri de stat, de Europa, de comunişti…Până una, alta, Basescu e un pui de comunist şi securist cu acte în regulă! În NATO am intrat când era PSD-ul la putere, de 8 ani de când ne chinuim să intrăm şi n-o facem, în spaţiul Schengen, cu PDL-ul la putere. Pe Europa o doare fix în…cot de noi, au găsit ţări fraiere, ca noi, Grecia, de unde pot stoarce de toate, normal că le convine să ne îndatoreze cât mai mult! Dacă susțineți că USL-iştii sunt cei mai mari hoți, chiar mai mari decât PDL-iştii, ceea ce e greu de crezut, de ce nu au furat atâtea voturi încât să nu aibă nicio emoție la referendum?
Într-o Românie plină de analfabeţi, indolenţi şi nesimţiţi, în care oameni de valoare găseşti din ce în ce mai greu, într-o ţară în care Jandarmeria apară HOŢIA, „animale cu două picioare merg pe Pământ,
Sângele se face apă, rude-şi schimbă faţa, Eşti rănit de oameni pentru care ţi-ai da viaţa”,  e tot mai greu să facem slalom printre cretini. Sunt dezamăgit crunt de tinerii cu ceva pregătire, care au fost convinşi să nu meargă la vot. Astăzi, Băsescu şi-a bătut joc de cei care au îndurat gerul la -15 grade, în ianuarie, să-şi strige amărăciunea şi de cei peste 8 milioane care astăzi i-au spus să plece! A spus că şcoală românească produce tâmpiţi, ne-a spus să plecăm din ţară, ne-a jignit cu atâta nepăsare şi nesimţire, cu toţii am fost afectaţi de tăierile de salarii şi pensii, de creşterile impozitelor, chiar dacă mulţi nu conştientizaţi asta, iar voi l-aţi aprobat prin absenţa voastră! Eu nu am fost azi să-l votez pe Ponta sau pe Antonescu, ci să-l dau jos pe Băsescu!

Dacă mai era nevoie, m-am convins încă o dată că românii nu sunt capabili de lucruri mari, să-şi schimbe istoria, să-şi ia soarta în propriile mâini, mai ales când are ocazia şi aşteaptă să cadă totul din cer. Probabil că număr pe degetele de la o mână momentele astea. Mi-aş dori că toţi cei 8 milioane care au votat, să iasă în stradă şi să-l trimită pe mare pe Băsescu&co. Sunt curios ce va zice Europa acum, de un Preşedinte împotriva caruia votează jumătate de popor, aproape.

Dacă ignori atâţia oameni, pentru mine e clar că ai probleme psihice grave! Dacă într-adevăr, acest individ va rămâne în funcţie,  concluzia E CĂ TRĂIM BINE, iar cei care nu aţi votat, să nu aveţi curajul să va plângeţi soarta dacă ceva nu vă va conveni in următorii 2 ani! Aţi putut să schimbaţi ceva şi nu aţi făcut nimic în sensul ăsta, nu puteţi avea compasiunea nimănui! Vă meritaţi soarta pentru că aţi lăsat pe alţii să vă decidă viitorul vostru! Ne refuzăm până şi dreptul de a votă , apoi ne plângem de milă!
Azi a fost ziua Imnului Naţional, „Deşteaptă-te ROMANE!”…o parte au rămas în mediocritate, din păcate.
Pentru mine, România are doar 9 milioane de locuitori, cei care au votat, indiferent cu ce, “DA” sau “NU”. Toţi care au fost absenţi motivaţi sunt doar cei din CIMITIRUL EROII REVOLUŢIEI!
PS: La ora la care am scris articolul, rezultatele oficiale nu au apărut, iar dacă voi avea o surpriză plăcută îmi felicit în avans românii mei de care sunt mândru. Şi sunt mândru că sunt ROMAN, nu sunt mândru că alţii… sunt români! Dacă nu, „eu n-am nimic aici,eu nu am ţară,o declar pierdută, o declar furată”.Nu vreau să mai lungesc, oricum am spus 0,1% din tot ceea ce cred şi simt acum. Dar sunt fericit că suntem mult mai mulţi că voi, pupinbăsiştilor!!!
„…ştoarfe la ştiri, ştoarfe pe scene…
Aici nu vorbesc de paraşute, ci de Parlament,
Partide, Poliţie, Preşedinte, Parchet, toate pachet făcute”

http://www.youtube.com/watch?v=285OKea14Sc

Cu amărăciune, dezamăgire și ură,

Andrei B.

De nepreţuit…

“Ce face, tuturor?” Nu-i aşa că vă e dor să vă bronzaţi la repetiţii?:)))
Finala Europa League, pe 9 mai la Bucuresti.
“Avem nevoie de voluntari pentru ceremonia de deschidere…” . Asta înseamnă să fiu pe teren, înainte unei aşa finale, de ziua mea, cu 55 de mii de oameni în tribune. Trebuie să fiu acolo! La început nu ştiam cât de extraordinară va fi experienţa asta. Ne-am strâns la repetiţii, zi de zi, vreo 2 săptămâni, ne-am mai tăiat la mâini în plăcile pentru coregrafie, soarele ardea tot mai puternic, iar emoţiile creşteau aşteptând marele meci şi totodată ne părea rău că timpul se scurge aşa repede. Nu credeam că-mi vor lipsi aşa mult repetiţiile şi zilele petrecute cu restul colegilor sau, acum aş putea spune, cu restul prietenilor!!!
Ne-am mai supărat cu Conex, Wanda ne amuza, unele fete erau cu ochii după Vlad, iar băieţii după gimnaste. Oboseala se simţea mai tare, dar noi trebuia să fim tot mai concentraţi, ziua cea mare se apropia şi nu puteam greşi nimic, milioane de oameni vor fi cu ochii pe noi şi nu puteam dezamăgi. Ne reprezentam domnii profesori, cărora le mulţumim că ne-au ajutat să iasă totul bine, ne reprezentam Universităţile…de fapt ne reprezentam ţara!
A venit ziua cea mult aşteptată, dar cu un ochi plângeam că a trecut timpul aşa repede şi va fi ultima zi împreună, iar cu celălalt ochi râdeam şi ne gândeam la fluturaşii pe care-i vom avea, aşa cum ne-a zis şi Wanda :))). Am socializat “con nuestros amigos”din Spania, eram pe rând fan Bilbao, apoi fan Madrid, râdeam, făceam poze şi ne distram, dar emoţiile se simţeau tot mai mult.
Cele 45-50 de minute în care am aşteptat pe tunel să intrăm au fost cele mai grele momente, cel puţin pentru mine. Abia aşteptam să intru pe teren, simţeam cum sângele începe să fiarbă în vene, aşa cum începea să fiarbă şi suporterii din tribune în aşteptarea meciului. Atmosfera a fost senzaţională.
şi clipa a venit, pentru 10 minute am fost în centrul atenţiei în Europa, toată lumea era cu ochii pe noi. După ce ne-am făcut treaba şi am auzit aplauzele celor 55 de mii de oameni, am închis ochii, pielea îmi era ca de găină, iar picioarele îmi tremurau. A fost cea mai plăcută senzaţie pe care am simţit-o vreodată, o senzaţie nebună, fluturaşii-mi zburdau în stomac şi parcă zburam odată cu ei. Au fost cele mai tari 10 minute din viaţa mea şi totodată cea mai frumoasă zi de naştere pe care am avut-o. Am făcut 20 de ani şi am trăit aceste sentimente nepreţuite şi ţin să vă mulţumesc din tot sufletul pentru cea mai frumoasă zi din viaţa mea şi pentru mulţimea de urări pe care le-am primit:*.
La sfârşit toată lumea a fost mândră de noi, ne-a ieşit totul perfect, şi aşa cum ne-au spus domnii profesori, s-au chinuit să ne găsească o greşeală, dar nu au putut. Merităm să ne lăudam şi noi puţin:)). La fel de mândră a fost şi Wanda împreună cu cei de la UEFA de noi de ceea ce am reuşit să realizăm.(“ Please tell “tuturor” students that they were great and I am very proud for them.
Very best wishes”
Wanda”)
Vă mulţumim!  Mulțumim domnilor profesori, mulțumim UEFA,  mulțumim Conex chiar dacă uneori nu am avut semnal prea bun:))), mulțumim Vlad, mulțumim Wandaaaa , mulțumim tuturor din suflet că ne-ați oferit șansa să trăim cea mai tare și frumoasă experiență din viață noastră!
Și acum când scriu aceste cuvinte mi se face pielea de găină când mă gândesc la toate aceste momente unice! Nu știu de câte ori în viață putem simți și trăi tot ce s-a întâmplat în aceste zile superbe!
De 2 zile mă tot uit la filmulete cu ceremonia de deschidere şi nu mă mai satur, aş vrea să dau timpul înapoi şi să mai trăiesc măcar o dată cele 10 minute de glorie. Au fost 2 săptămâni de muncă pentru 10 minute, dar a meritat pe deplin! Dintr-un grup mare de studenţi am devenit un grup de prieteni unit, o mare familie!
Mi-e dor de voi, vă iubesc şi vă mulţumesc “tuturor”!

Cu drag,

Andrei Bobeică!

http://www.youtube.com/watch?v=Wt352TaBHJ8&feature=share