Déjà vu


“Scriu grăbit,

Pe genunchi, din tranșee,

Într-un scurt moment,

În care tac armele,

Și pixul parcă are acum,voința lui

În încercarea de a da glas gândului ”

 

 

 

 

Un strigăt disperat din mine urlă și-mi cutremură toate simțurile, nu vrea să mă lase să-mi mai pierd încă o dată cel mai bun prieten, pentru că s-a mai întâmplat cândva și de atunci nimic nu a mai fost la fel.

 

Mi-au umplut cu lacrimi, îngerii, paharul…

 

Aceeași  teamă,  aceeași  tăcere inutilă și distructivă…același  “(…)da, dar în alt fel”.  De aici nu trebuie să mai continue la fel, trebuie să se schimbe ceva, trebuie să schimb ceva! Déjà vu-ul  ăsta trebuie să se termine aici și acum. E exact ca o boală, dacă nu o tratezi de la început și aștepți, poate fi fatală,  mai ales dacă o ai a doua oară. Așa că, de data asta îmi voi lua  “medicamentele”, nu voi lăsa să se întâmple nimic din care să regret apoi, pentru că nu știu cum, când, de ce și în ce fel, dar ai devenit una din persoanele cele mai importante din viața mea și nu vreau să te pierd. N-aș suporta asta…înca o dată. Jumătate din inimă am pierdut-o în timp, așa că de jumătatea asta o să țin cu dinții, o s-o strâng cu  toate puterile rămase în sufletul meu gol, până la ultima picătură de energie, o s-o încătușez bine, să rămână acolo unde trebuie să fie, o s-o țin strâns până la ultima suflare.

 

…“Cum să faci să păstrezi cel mai bun prieten?”…

 

Încep să cred că  “Îngerul care avea grijă de mine,  azi s-a sinucis” pentru că el n-ar lasă să se întâmple așa ceva din nou. 10 degete cred că sunt prea multe pentru cei pe care să-i pot numi  “prieteni”, pentru că acest cuvânt are o imensă greutate și îți trebuie o infinită responsabilitate să afirimi că ești prietenul cuiva, așa că domnul Mark Zuckerberg ar trebui să schimbe butonul  “Add friend” în “Add people” sau ceva de genul ăsta. Tocmai d-asta vreau să-mi păstrez adevărații prieteni lângă mine…cum? Nu cred că știu, dar  “Acum am crescut, cică sunt băiat mare, Iar uneori nu îmi permit să spun nici că mă doare”…dar uneori trebuie să înveți să mergi în viață cu vântu-n față  și să ai mare grijjă ce faci în momentele alea, pentru că toate se vor întoarce împotriva ta.

Am fost confuz când te-am strâns în brațe, mi-am dat seama ce simt când m-a ros gelozia, am încercat să neg, ca să-mi dau seama apoi, că nu are rost să fac asta. Nu știu dacă are rost să încerc ceva sau ar trebui să frâng fără regret, de la început, aceste simțiri…Tot ce știu acum e că vreau să te țin alături de mine pentru totdeauna, prieten drag și am nevoie de o puternică îmbrățișare!

 

Și chiar dacă la început am zis ceva, scriind aceste rânduri mi-am dat seama că “Nu mai scriu de mult cu pixul/ Sângele mi-a devenit instrumentul/ E flow-ul meu direct, din inimă” și mai cred că “eu m-am înșelat,  Îngerul nu s-a sinucis, era puțin plecat”…

Trebuie să închid laptop`ul, să închid ochii puțin și să mă gândesc, să-mi dau seama ce trebuie să fac mai departe, dar  deocamdată o să-ncerc să-mi găsesc liniștea în miile de watti…

 

Bye,

Andrei B.

Anunțuri

2 comentarii la “Déjà vu

  1. Jad. spune:

    Kiddo … you are the best friend i’ve ever had.
    Don’t act like an usual guy… because you’re not!
    Fight for friendship. It’s the only thing that deserve your struggle, it’s the only thing that will survive, even when the greatest love is lost!
    Don’t let me lose you, my dear BFF.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s